Stăpânul universului (în rezervă)

Dacă pleci la mare, începând de acu’ până duminică, barem să treci şi tu pe la Molotov în Vamă.

Am pregătit nişte cornuleţe.

Suntem mulţi, vreo sută cu tot cu cd-uri.

Ia, trage un loz, poate îţi cade The VandalList Weekend @ Molotov, Vama Veche.

Pupix pe cataractă!

Paradis temporar

Sau mai bine spus, cum îţi găseşti liniştea în Vama. Şi când zic linişte nu mă refer la vreo metodă de a te izola de lume, ba din contră.

Deşi pare împosibil, în Vamă chiar există un loc unde te poţi izola de toţi oamenii ăia de-ţi fut karma, şi mai mult decât atât, acest loc este chiar sub nasul lor. Nu are nimic special, nu are vreo firmă, vreun nume sonor sau boxe impunătoare, are strictul necesar. Nu e muzica aia de căcat de la Expirat, Goblin sau Stuf, nu-s oamenii ăia jalnici de la Stuf, Goblin sau Expirat, nu e mizeria aia pe care o cunoşti, nu-e sărăcia aia ce te sperie şi nici dorul de cameră nu le loveşte prea rapid.

Conform stilului impus în Vamă, nici aici DJ-ul nu ştie ce-s alea câşti, dar asta este cea mai mică problemă a winampului. Mai rău mă sperie ăia care în Bucureşti au habar şi la mare se izolează într-un set de hituri repetate vară de vară, la infinit. In această explozie tehnologică, tot ce ne lipseşte este o bază solidă. O muzică special aleasă pentru a îmbina cât mai bine un răsărit cu o baie în mare, o zi de plajă cu nişte pahare de vin şi un apus printre şampanii (de la Theo Market, că la bar aroganţele nu-s acceptate chiar în halul ăsta). Şi să dea dracu dacă din punct de vedere muzical, tocmai eu, nu-mi permit să fac comentarii.

Fiecare seară e altfel, la fel cum fiecare zi e diferită, deşi tu eşti priponit în acelaşi loc de 35 de ore. Cum te-ai îndepărtat 100 de metri te-a luat capul şi regretul că armele letale nu sunt autorizate pentru stârpirea mediocrităţii.

Ideal e să te parchezi acolo pe toată durata şederii, ai tot ce îţi trebuie în zonă, iar tot ce nu-ţi trebuie este la mică distanţă.

Mai ai câteva weekenduri, să tot fie vreo 5 cu vreme de plajă. Vezi pe unde ajungi şi cu cine te calci în picioare. Eu unul cred că ştiu unde îmi parchez borcanele de vin.

Sus se mănâncă omeneşte, jos se trăieşte ca într-un paradis restrâns.

Caută-l, e sub ochii tăi!