O vară cât o viaţă.

Marea îmi lua ochii, îmi topea minţile, spăla creierul de amintiri. Marea era totul. Asta visam pe scaunul din dreapta al unui automobil ce mă smulsese din Vamă exact cu câteva înainte ca alarma să sune trezirea pentru birou. Evident, în condiţii normale.

Fiecare om are un număr finit de bătăi ale inimii. Eu nu intenţionez să irosesc niciuna departe de mare, iar dacă una din bătăi o pot salva printr-o goană alertă pe A2, de ce să-mi fac mustrări că am ajuns prea târziu acasă, când puteam ajunge prea devtreme.

Viaţa e scurtă, marea e mare, ea rămâne aici, noi suntem trecători.

Marea te lasă fără bani, fară minţi, fără gânduri, fără iubiri, fără telefoane mobile. Fără posturi pe blog. Fără somn.

Ţine-mă Doamne treaz o vară!

O vară cât o viaţă.




M-am îndrăgostit de Instagram

N-am înţeles niciodată care e manevra cu aplicaţiile astea de-ti pun pozele în clouduri. Le-am testat şi le-am şters.

Mai nou mi-am reinstalat Instragramul şi m-am prins, tardiv, că poţi să o arzi doar pe Instagram fără să se pupe cu Facebook-ul. Saturat de toate pozele furate de pe Facebook, dar şi de alt content inutil, m-am refugiat aici. E linişte, se postează după nevoi, se dau like-uri pe bune şi e pace.

Mă sperie ideea ca Instagram se va dezvolta. Dar mă bucur de el până atunci. Iar atunci lansez aplicaţia  numită Instantgram, o nouă aplicație pentru pentru suflete fericite şi dealeri liniştiţi.

Ne găsim acolo, io-s amdraci.

Distrugătorul de compacte

Astăzi mi-am luat aparatul compact cu numărul nouă. Restul distruse prin cârciumă sau pe plajă. După două Panasonic, două Fuji, două Sony, nişte HP şi alte mărci, am ajuns şi la un mini Canon cu fish eye (din soft, lol).

Până îl distrug şi pe ăsta, poate mai scad preţurile la mirrorless alea că m-am săturat de DSLR-uri de 5 kile.

Bine l-am găsit, a belit-o!