Dezbrăcaţi de caractere

Citeam pe Metropotam că “sute de bucuresteni s-au dezbracat in lenjerie intima intr-un mall din Capitala”.

Şi când te gâdeai că penibilul articolului se află în plin titlu, ghici ce? După ce am mai afla că “au stat la coada de la 4 dimineata in fata mall-ului Afi Cotroceni pentru A Fi siguri ca se vor numara printre primii 100 de oameni care vor intra dezbracati”, urmând să iasă cu nişte textile pe dânşii. Bravos naţiune!

Şi cum dai puţin cu scroll-ul la vale, te loveşti de adevărul gol goluţ: Nimeni nu intelege ca de fapt nu au fost primii 100.au fost primii 100 care au fost cu 2-3 zile inainte in magazin sa-si ia bilet.mi se pare de toata jena,sa chemi oameni si sa nu le spui ca intrarea se face pe baza unui bilet deja dat.am stat ca prostii 3 ore,ne-au mintit spunand ca vor numara primii 100 de la coada(ne-am bucurat,ca eram cam 50) si apoi ne-au trimis acasa.si nimeni nu s-a dezbracat inainte sa primeasca badge-ul de intrare,stati voi linistiti.tara de cacat,”promotii” de cacat.

Eu îi înţeleg supărarea comentatorului, dar n-am înţeles de ce a ţinut să ne precizeze chiar el că s-a făcut de râs umblând dimineaţa în chiloţi pe la AFI?

P.S. Forţă Diesel, tine cu proştii!

Cum se rezolvă o grevă la Constanţa

(foto ZiuaCt)

Ziua zice: Potrivit primelor informaţii şoferii s-au adunat în curtea RATC spunâd că nu vor mai pleca în cursă pentru că au fost minţiţi şi nu s-a schimbat nimic de la ultimul lor protest spontan.
Angajaţii spun că îl aşteaptă pe primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, pentru a le da explicaţii.
Ultimul protest spontan a avut loc pe 22 mai anul curent, atunci două sute de şoferi şi tehnicieni refuzând să lucreze.

Urban zice: Astăzi la ora 14:00 consilierii locali sunt convocaţi în şedinţă extraordinară. În cadrul ei se va discuta problema de la RATC. Se vor lua măsuri drastice împotriva protestatarilor, de asemenea dacă greva se prelungeşte se ia în calcul oferirea unor licenţe temporare firmelor private ca să intre pe liniile RATC-ului pentru a se asigura transportul public.

Ciocu’ mic!

SD2012

Am auzit multe vorbe despre S.D. de anul asta. Mie una mi-a plăcut, cea a fotografului Lazar Dinu.

“Care e jmenu`cu street delivery… e clar ca lumea e nevorbita, neplimbata, nesocializata, neaia, neailalta.

Pe chestia asta sigur ca astfel de intamplari pot fi interesante, mai ales pentru jdemiile de fotografi cu scule care mai de care mai bengoase, mai lungi si mai negre.
De fotografie la multi li se rupe, la cate parasolare intoarse invers pe teleobiective de jdemii de euroi am vazut cu ciumpalaci fotografiind in contre jour, e evident ca nu ii chinuie calitatea imaginii… dar ma rog, nu asta e important.
In a doua zi, am analizat putin mai la rece… am vazut tot felul de lume, coledzi, prieteni, fetze si profile.

Ca desfasurare de forte, mi s-a parut o inghesuiala incredibila, un eveniment care merita sa fie tinut pe bulevard intre Unirii si Romana, nicidecum in sardineala aia transpirata si inghesuita.
Faptul ca ici se bateau unii sau se fura o bicla Bromton ori un protofel si colo desenau copii si se hugareau unii nu mi-a lasat un gust prea dulce; a fost un amalgam interesant, in care fiecare gasea ceva interesant, dar si multe chestii fara sens si de loc atractive.

A fost o strada in care ideea de branding si de originalitate a cazut in desuet, totul era manual, scris de mana, facut sa para vechi ori facut sa para nou… un exercitiu de stil in care gaseai de toate si de fapt nimic care sa te macine.
Mi-ar place sa se organizeze pe viitor o stritareala unde lumea sa faca baie si sa se stropeasca si sa se alerge, in alt colt al Bucurestiului o stritareala pentru graficieni si pictori si lucru manual, in alt colt o chestie dedicata mesajului politic(os) si tot asa.
Sa ma stropeasca un imbecil cu apa cand ma uit la ceva ce presupune multa munca sau sa imi ude un aparat de doua mii de euroi ca sa ne dixtram nu e in regula; mai ales ca nimeni nu asigura ordinea, in dulcele spirit contemporan, in care se poate orice.
Bun, eu aveam in mana un aparat Sony TX20 rezistent la 5 m de scufundare in clipa aia, dar unu`cu un canonel 5Dmk3 nu prea s-a bucurat de sticloanta de apa turnata pe el.”

Despre S.D. s-ar spune extrem de multe, de fapt se spun. Eu m-am simţit bine, cum fac în ultimul timp. Cât timp eşti înconjurat de prieteni frumoşi, nicăieri nu e urât. Ne-am prostit, ne-am tatuat, ne-am pistolit cu apă, ne-am refugiat sub arborele de ginkgo biloba, am halit vată de zahăr, am dat din cap la Subcarpaţi

Ne-am rupt de tot şi de toate, am făcut tot ce nu am putut face într-un an întreg. În rest, cei ce au venit să dea ture, au venit degeaba. Iar.

 

 

 

Din ce în ce mai multe femei se oglindesc la metrou

Să tot fie nişte mulţi ani de când mă dau cu metroul, în general, nu doar bucureştean. În toamna asta un nou val de ieşiri feminine mi-a atras atenţia, şi anume: admiratul/aranjatul în oglindă la metrou.

Mă rog, mă doare fix în tubulară de muierile care se oglindesc, brava la ele! Dar nu înţeleg câteva aspecte:

1. Oglinda aia e usor concavă, deci deformează, te ajută la ceva?

2. Oglinda aia este pusă foarte aproape de marginea peronului, fiind orientată spre şină. În concluzie, este mega incomod să îţi beleşti ochii în ea, am încercat şi eu mai de mult când eram obsedat că mi-a rămăs zahăr pudră pe la bot. Nu m-am riscat să mă avânt.

3. Mai e şi o chestie de moralitate, sau mai bine zis de respect. Nu e suficient că nu este comod sau util, este o mârlănie.

5. Am văzut că doar grasele se oglindesc.

6. Da, ştiu, doar ăia de nu se oglindesc s-au prins că lipseşte punctul 4.

Mă şi văd pe străzi pariziene, cu Anails a lu’ Miller belindu-şi ochii în tot ce oglindeşte pe stradă. S-a dus pulii feminitatea, băi graselor!

Cum să fentezi apometrele

Îţi faci rezerve de la cişmelele cu apă de băut montate de Apa Nova.

Şi să nu credeţi că e singura dată când am văzut acestă fază, cară lumea găleţi cu apă în disperare…

 

La cort

Să tot fie vreo 30 de ani de când mă coiesc să mă dau cu cortul. Am făcut anul trecut pe vremea asta o experienţă la Exit şi m-a cam traumatizat. Deh, prima oară e mai greu, pe iarba verde şi nu pe nisip, cu cort model ’81 imprumutat.

Weekendul trecut, tatăl meu, om cu idei măreţe, m-a târât până la Dedemanul ăla din Agigea să-şi ia şi omul hamac. Şi uite aşa m-am trezit că mi-am luat cort d-ăla de se montează singur şi se strânge prin opturi multiple.

Şi gata nene, cât am fost eu de anti-cort până azi, mamă ce mi-a plăcut să-l ţin aşa în maşină şi când mă loveşte vreo explozie trag fermoarul şi mă parchez pe plajă.

Cât despre Dedeman, rămâne marketul meu preferat. Acum şi parcarea, dar şi maşinile de-o populează.

 

Aşa, ce ziceam?

Vă ziceam că îmi iau concediu imens de o zi pentru motiv estivalo-perpetuu. Până la urmă s-a ajuns de la estival la medical pe motiv întemeiat de solo la cobză.

Tot cu această ocazie mi-am cunoscut şi medicul de familie. Faptul în sine m-a bucurat, ce m-a speriat este că tre’ să cam ducem adeverinţă de plată a CAS din 3 în 3 luni sau de câte ori ai treabă la medic. Că vorba aia, dacă te concediază între timp, pwla asistenţă medicală. Tare, nu?

Dar faza cea mai tare e că, după cum mă ştiţi, am zis că io nu vreau nimic de la stat şi nici statul să nu vrea nimic de la mine. Dar nu se poate aşa ceva, pentru a te duce la privat trebuie întâi să plăteşti la stat. Cam ca la RCA, dar barem ăia te salvează când te-a bulit unul.

Păi, cum să nu ne bucurăm de această minunată zi?