O petrecere normală, de 1 decembrie @ Papiota.


✄ PAPIOTA prezintă: Caleidoscop Muzical ✄

Pe vremea Epocii de Aur, în atelierul de croitorie Papiota, ziua de 1 decembrie era una ca oricare alta.

Tocmai asta ne-am propus şi noi, nimic ieşit din comun: pufuleţi, eugenii, pufarine, bomboane gumate şi, nu în ultimul rând, o selecţie muzicală răvăşitoare.

O petrecere normală, pentru oameni duşi cu capul…în trecut.

* Eveniment realizat cu sprijinul fabricii de maşini de cusut Cugir şi asigurat de Adas.

Surpiza plăcută, dar şi amarul unei vineri negre

Hai că m-am luat cu vorba şi am uitat să vă spun că vinerea aia n-a fost chiar atât de neagră. În special sâmbata, la oră matinală când doar ce ajunesesem acasă de la “The Bubble Bash”. Oră la care te iei la trântă cu legile lui Murphy şi îţi scufunzi corpul într-un lichid plasat în cadă. Exact atunci trebuie să sune telefonul, telefon care nu te cheamă la alt after, nu te invită la o tânără horny  în pat, ci îţi aduce laptopul de la eMag.

Băi să dea dracu, exact la 24 de ore de la comandă laptopul meu era pe drum deşi nu credeam că o să îl văd vreodată. Trebuie să recunosc că m-am grăbit să judec viteza de reacţie a eMagului şi am rămas plăcut surpins de modul în care au acţionat. Am întrebat curierul şi îmi spunea că în cursul zilei se va livra toată marfa comandată ieri. Şi era sâmbătă.

În altă ordine de idei, trebuie să gustăm şi din amarul fenomenului în sine. Trebuie să recunoaştem că suntem o naţie săracă şi să nu ne bucurăm de faptul că s-a vândul de nu ştiu câte miloane de euro. Acest lucru ne arată faptul că nu avem bani, iar ăia puţini îi folosim doar la achiziţii de tip chilipir. Nu degeaba nebunia asta nu o vezi la tările puternice din punct de vedere financiar, dar o vezi în State unde spălătura pe creier este principiul de bază al funcţionării treburilor.

Să ne bucurăm de oferte, că de sărăcie nu ne-am bucurat niciodată cum a trebuit.

 

Black Friday @ eMAG sau cum vinerea ţine doar câteva ore.

Habar nu aveam că-i zi neagră pentru electronice, dar s-a dovedit că e încă de la primele ore ale dimineţii când m-am trezit cu email de la eMag. L-am deschis cu atenţie, mai ales că voiam să îmi iau un laptop nou. De vreo săptămână tot caut ceva cu display sub 15″, genul ăla de băgat în buzunar la salopetă, dar să nu fie nici căcat de minilaptop. Ghici ce, chiar am găsit. Tocmai eu care nu mi-am luat în viaţa mea ceva la promoţie, am gasit. Când să îl comand, jap! Nu mai e!

Păi doar ce era, aici sub ochii mei. Iau la rând lista, şi juma’ din produse au dispărut. Era ora 8 dimineaţa. Am găsit altul, dă-i bătaie, comandă, iar nu mai e. Şi tot aşa până am luat ceva. Nu ştiu ce, n-am idee, ştiu doar că e i3 la procesor.

Comanda nu se poate vizualiza, aşa că nu am decât să aştept să fiu contactat, că de sunat nu pot să îi sun pentru că orice legătură telefonică este căzută de la primele ore ale zilei.

Pentru siguranţă, mi-am comandat şi de la evoMag unul, să fie acolo că până la urmă cine mă sună primul, ăla ia banu’. Apoi a căzut şi site-ul ăsta.

În altă ordine de idei, m-am distrat mişto dimineaţa asta. E chiar fun să comanzi ce vrea pana ta şi să aştepţi să te sune nişte proşti după bani.

Dacă nu mă sună ei, îmi iau din altă parte.

Mi-am închis aici articolul şi apoi au urmat valurile de informaţii despre vinerea neagră, o promotie americănească aplicată româneşte. Vă amintiţi când vă ziceam că noi avem un stim mişto de a demola orice idee venită de afară, gen halloween sau valentines? Eh, asta e încă o dovadă.

P.S. Se aude că într-o ora 400 000 de unici au invadat siteurile. Până la prânz se dăduse tot ce era electronic. De cărţi şi dvd-uri nu s-a atins nimeni.

 

 

Distrugătorul de compacte

Astăzi mi-am luat aparatul compact cu numărul nouă. Restul distruse prin cârciumă sau pe plajă. După două Panasonic, două Fuji, două Sony, nişte HP şi alte mărci, am ajuns şi la un mini Canon cu fish eye (din soft, lol).

Până îl distrug şi pe ăsta, poate mai scad preţurile la mirrorless alea că m-am săturat de DSLR-uri de 5 kile.

Bine l-am găsit, a belit-o!

Români de care îmi e dor: Nicolae Melinescu

Ieri am realizat că singurul post care merita cât de cât respect, este TVR-ul. Tot ieri, după o pauză de 5 ani, am reînceput să îmi plătesc abonamentul TV, asta din singurul motiv că îmi oferă informaţie relevantă.

Sunt emisiuni noi, bine documentate, cu informaţii doldora şi un maldăr de lucruri peste care nu dai nici măcar pe internet. Din tot ce am aflat la TVR (HD în cazul meu), cred că doar 10, 20% din informaţii le-am putut regăsi pe net, restul sunt în premieră pentru mulţi dintre noi. Ăsta este rolul televiziunii, iar cei ce încă mai caută cultură la TV, să caute mai bine. Tot ieri mi-am amintit de un român de care îmi e tare dor, de profesionalismul, de neutralitatea şi de informaţia oferită cu atât respect.

Primul corespondent român la CNN în perioada 1990 – 2001. Primul corespondent român permanent la Washington, între 2002 si 2005. Nicolae Melinescu, primul jurnalist român care a luat un interviu unui preşedinte american.

Citiţi aici un interviu remarcabil cu marele jurnalist Melinescu.

Btw, după 1985 programul TVR era urmatorul:

L-V: 20-22
S: 12-15, 19-22
D: 10-15, 19-22

P.S.

Pentru a înţelege mai clar situaţia în care ne aflăm, dar si cine ne conduce, nu trebuie uitat faptul că în dimineaţa lui 22.12.1989 ziarul Scânteia îl ridica încă în slăvi pe Ceauşescu iar după amiază s-a numit Scânteia Poporului. După câteva zile şi-a schimbat numele în Adevărul