S-a dus şi weekendul de speriat


Gata nene, s-a dus. Ne-am liniştit, ne lingem rănile şi ne tăguim în poze mascate. Ia stai să-mi aprind o ţigaretă şi să-mi amintesc cum mi-am petrecut weekendul.

Vineri m-am dat cu greu jos din pat şi tot greu m-am urcat în maşină, am bântuit pe străzi şi am ajuns la Chestionabilul la Gaia. M-am ascuns în fund si mă gândeam la cei cu principii împotriva locului. Pe mine unul nu mă interesează unde se face ceva, cât timp muzical sunt acoperit. Şi aşa a fost. Băieţii ăia din bar sunt la fel de scârboşi când comanzi o Coca Cola, indiferent de petrecere sau de zi.

Sâmbătă mi-am propus să iau toate petrecerile la rând, alea mai importante. De la ora 00 până în zori m-am dat cu maşina de nu m-am văzut. Cam disperată lumea pe străzi, dar la interior nimic senzaţional. Am fost de la Mission la Universul, de la The Gang la Atelierul de Producţie, de la Madame Pogany la Palatul Bragadiru şi tot aşa.

Toată această expediţie m-a făcut să înţeleg un lucru foarte important: în Bucureşti s-au făcut evenimente pe toate gusturile, absolut toate, iar dacă nu te-ai distrat nu e vina organizatorilor, e vina ta că ai ales greşit.

Duminica mi-am petrecut-o aproape în totalitate la Guest House. Pe la 7 seara, când devenea din ce în ce mai apetisant, a trebuit să părăsesc incinta pentru tradiţionala petrecere de Halloween a agenţiei.

Despre cum s-a manifestat lumea în aceste zile sunt multe de spus, nu sunt în măsură să mă exprim despre mase. Sunt în măsură să realizez că m-am simţit extraordinar lângă cei fără costume, scheme şi abureli.

Te pomeneşti că azi e luni, n-am făcut nimic special în acest weekend şi totuşi noua săptămână m-a găsit şi mai speriat. Evitaţi secţiunea “photos” de pe Facebook.

Vin fără fosfiţi: ceva ce nu mai există

De curând citisem un articol despre vinul ăla de n-a văzut bob de strugure. Nimic nou, după acum am mai afirmat, cred că peste 90% din vinurile prezente în comerţul capitalist nu prea mai au mare treabă cu ce se producea acum 20 de ani.

Ieri, într-un moment de plictiseală maximă într-o goană după nişte produse lactate, am zăbovit la un raion de vinuri în dorinţa de a căuta un vin fără sulfiti. Şi am luat, băi nene, sticlă cu sticlă fiecare sortiment în parte. De la româneşti ieftine până la străineze scumpe n-am găsit vin fără sulfiţi. Bă oameni buni, o sticlă, o ceva, una de 100 de lei butelia, ceva fără sulfiţi. Nada!

Apoi am încercat să fac un efort şi să mă edific asupra sulfiţilor. Ce plm sunt, cât de rău fac şi de ce sunt ei vitali vinului comerciali. Am rămas la fel de prost, adică n-am prea multe chestii în cap.

Până să scot pipeta şi paharul Erlenmayer, am făcut o analogie. Fosfit, parcă era sarea acidului fosforos, care la rândul lui este un acid anorganic al fosforului, solubil în apă şi eter. Te-ai lămurit până aici?

Dacă te uiţi ca morsa la bujie, te anunţ că nu-i prea sănătos. Nu contemplatul la bujie, ci fosfitul ăla din vin. Dar ce mai contează, până la sulfit te atacă alcoolul, conservanţii şi radicalii dubioşi. La o adică, vinul este doar aşa…cât să te incingi, nu să-ti torni în cap.

Şi ca o concluzie, nu cumpăraţi vin scump. Ştiu că vrei să pari coios în faţa admiratorilor, dar mai coios eşti dacă iei un vin cu tradiţie, aflat la un preţ decent, decât să arunci cu zecile de lei pe unul de calitate asemănătoare, dar cu look interesant.

Nu ştiu ce tot bat eu câmpii aici, mai ales că mă mândresc din plin cu izolarea mea de acool, izolare venită după un binemeritat exces litoral şi continuu.

Poza, acel lucru care nu te lasă să uiţi.

Când am dat peste poza asta pe almostmemories, m-au trăznit toate amintirile.

Estimez că e făcută prin 1997, perioadă când am pus muzică de pe nişte CD playere cu pitch control, exact la cârciuma din spate.

Ulterior, i s-a ataşat şi o construcţie-vapor ce strângea de la câteva sute, până la 1 000 de persoane în fiecare seară de vară. Şi asta a ţinut ani de zile, vară de vară. Nici realizăm prin ce tragedie trece turismul nostru în prezent…

Când stau acum şi mă gândesc la o mie de oameni, seară de seară, pe malul mării, petrecând într-un singur local, de luni până luni, ma iau frigurile. În prezent, în cursul săptămânii nu cred că strângi 1 000 de beţivi în Vamă, dar asta nu face decât să ne chinuie şi mai tare.

Oare când o să acceptam că pozele sunt parte din noi, din trecutul, prezentul şi viitorul nostru. Oare când nu o să ne mai fie teamă să le împărţim cu cei mai puţin cunoscuţi nouă?

Maşini româneşti de care habar n-aveam II

După prima ediţie, am zis să revin cu alte maşini de care n-aveam habar sau ştiam mai puţine lucruri.

Un model de a carui existenta nu stiam este modelul ARO autorulota, un prototip de autorulota realizat pe un sasiu ARO 320D cu urmatoarele dotari: cazare de 6-8 persoane, dus, toaleta, aragaz, chiuveta, dulap pentru haine, masa plianta, fotolii si interfon pentru a lua legatura cu cabina.

ARO Superrally

Conform automobileromanesti.ro, ARO M 461 – un prototip realizat in anul 2005 pe sasiu de ARO 244 si caroserie de IMS.

Marta (Magyar Automobil Reszveny Tarsasag Arad) este prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu al României, înfiinţată în 1909 la Arad, ca sucursală a firmei americane Westinghouse, prin intermediul filialei franceze din Le Havre. Firma producea diferite modele de autoturisme printre care şi un autoturism autohton denumit “Marta”.

Malaxa a fost un automobil românesc construit în 1945 la Reşiţa în fabricile industriaşului român Nicolae Malaxa, al cărui nume îl poartă. Proiectul autoturismului aparţine unu grup de ingineri şi tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. şi Malaxa din Bucureşti şi IAR din Braşov, conduşi de ing. Petre Carp.

De Karaso Simplon este un autoturism cabrio exotic, realizat in Resita, in stilul roadsterelor din anii ’50 realizat preponderent manual (caroserie monobloc din rasina poliesterica armata cu fibra de sticla montata pe o infrastructura (Dacia Solenza) echipata cu motor Renault E7J: 1390 cm3, 75 CP, 114 Nm. Finisaje: tapiterie din piele ecologica, prelata din bumbac, bord din lemn, mocheta, ornamente exterioare nichelate, sigle gravate manual, toate realizate unicat.

 

Automobil de formă aerodinamică cu patru roţi montate înăuntrul formei aerodinamice, realizata intre anii 1922-1924 de Aurel Persu si brevetata in Germania la 19 septembrie 1924, este un vehicul de forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El astfel a ajuns la coeficienţi aerodinamici de 0,22.

Autobuzul cu etaj este primul model de acest fel construit la noi in tara. La constructia acestuia au fost folosite agregate de la diferite masini si poate transporta pe scaune 74 de persoane, adica dublul obisnuit acelor timpuri. Autobuzul a fost introdus in circulatie pentru traficul de pasageri pe ruta Bucuresti – Amara.

 

 

Hipsterul, o definiţie decentă.

One who possesses tastes, social attitudes, and opinions deemed cool by the cool. (Note: it is no longer recommended that one use the term “cool”; a Hipster would instead say “deck.”) The Hipster walks among the masses in daily life but is not a part of them and shuns or reduces to kitsch anything held dear by the mainstream. A Hipster ideally possesses no more than 2% body fat.

-The Hipster Handbook, Robert Lanham

Eu unul, prima dată m-am lovit de acest termen prin 1998. L-am auzit într-o piesă marca Dimitri From Paris. În acele vremuri pe internetul de dial-up nu prea m-am edificat, dar acum sunt doldora de informaţii. Inutile.

În altă ordine de idei, ai idee câţi oameni n-au auzit niciodată acest cuvânt?