Înmormântare halucinantă!

Sute de persoane au mâncat biscuiţi pudraţi cu cocaină

Biscuiţii tradiţionali au fost cumpăraţi de la o patiserie ai cărei angajaţi colaborau cu o grupare bulgară de trafic de droguri. Traficanţii voiau să transporte 60 de kilograme de cocaină pudrând produsele de patiserie cu substanţa halucinogenă.

Din greşeală, unul dintre angajaţi a livrat biscuiţii la o înmormântare, unde au fost consumaţi de cei care îl plângeau pe decedat. Totuşi, cineva şi-a dat seama că este ceva în neregulă cu biscuiţii şi a anunţat poliţia.

Fără nicio legătură cu biscuiţii, dar în legătură strânsă cu prafurile, mă gândeam la cât de tare ar fi să torni ce trebuie în sarea cu care îşi “parfumează” turistul porumbul.

Via Can Can

 

Downtempo fever

Cred din ce in ce mai tare că viitorul socializării stă în grupuri de oameni cu care ai la fel de multe în comun cum ai şi în viaţa reală. După ce îţi dai seama virtual că ai atât de multe în comun cu oamenii ăia, te vezi şi live cu ei.

Te vezi şi eşti uluit de cât de bine vă completaţi şi cât de frumos ai urcat la un nivel superior al comunicării. Toate astea în timp ce la doi metri de tine un cuplu se ceartă dintr-un motiv efemer.

Cât timp ai învăţat acest proces nu te mai poţi considera o victimă a canalelor de socializare. Ba mai mult, le foloseşti în avantajul tău.

Din aceste considerente am dat naştere unui grup pe Facebook. Un loc unde să vorbească doar muzica aia de nu ne deranjează în timp ce povestim, citim, scriem sau iubim. Un grup unde oamenii nu simt nevoia comunicării decât prin muzică.

Pls join Downtempo Fever!

 

The revolution will not be televised.

You will not be able to stay home, brother.
You will not be able to plug in, turn on and cop out.
You will not be able to lose yourself on skag and skip,
Skip out for beer during commercials,
Because the revolution will not be televised.

Vă invit la o oră de trackuri aruncate pentru o nouă stare de spirit

Iron Liver by amdraci

1. Ill Advised – State of indie
2. mattew kyle – Nuthin’ I Can Do
3. Oasis – Wonderwall (Virgin Magnetic Material Remix)
4. Nine Inch Nails – Closer (VMM Remix)
5. Al Johnson & Jean Carne – Back For More (Sensus Soul Remix)
6. james blake – the wilhelm scream [arsenii remix]
7. The revolution will not be televised – Gill Scott Heron (Noisedog’s so long poet rework)
8. Holy Ghost – Do It Again
9. Anti-Pop Consortium- Volcano (Four Tet Remix)
10. Sleep D – Lazin’ (Matthew Kyle Mix)
11. Discolog – Beni Biraz Anlasaydin (Orhan Gencebay)
12. Bad Boys Blue – You’re a Woman (Grabowsky Hypnotic Re-Edit)
13. Oran Juice Jones – Rain (Discolog Remix)
14. Drop Out Orchestra – Run Away
15. Stardust – Music Sounds Better With You (Eat More Cake Remix)
16. Faithless – Insomnia (Virgin Magnetic Material Remix)
17. Kings Of Leon – Sex On Fire (Virgin Magnetic Material Remix)
18. Hector Zazou Ft. John Cale & Suzanne Vega – The Long Voyage
19. Caribou – Melody Day (Four Tet Remix)

Terasisme

După cum vă spuneam, eu nu ies din casă în cursul săptămânii din simplul motiv că destinul vrea să mi se întâmple tot felul de chestii nasoale. Cum simţul umorulul este cam tot ce mi-a mai rămas intact, atât mie cât şi prietenilor mei, în situaţiile în care un om normal este puţin lezat, la noi la masă explodează starea de bine.

Şi uite aşa m-a târât cineva ieri din casă. Am zis un mare nu, dar până la urmă a fost un imens “da”. Şi am ajuns la Baraka unde niciodata nu are cum să fie rău, fiind practic singurul loc unde mai ies şi unde mă simt ok. Eh bine, acolo se punea de nişte muzici simandicoase, exact ce ne trebuia după weekendul alert în care nici acum nu îmi amintesc prea bine pe unde mi-am uitat minţile.

S-a coit treaba vreo 2 ore, pentru noi să tot fie vreo 14 ore mintale, apoi s-a cântat o piesă de probă, apoi încă una, apoi s-a futut pianul, apoi încă o probă, o aplauză, o bere şi hai că începe. Ceasurile tropăiau alert spre miezul nopţii, noi să tot fim de pe la ora la care ziua se cam lua la mişto cu noaptea într-un apus furtunos.

Din toate cele de mai sus, nimic nu m-a putut amuzat mai teribil decât cele două tinere soliste. Cu permisiunea voastră, iată o mică demonstraţie:



Memorabilă a fost şi “vă place cum ciupeşte acest bass şmecher nea Virgil (Popescu)?

Şi acum, că îmi place mie să ridic în slăvi oamenii care chiar fac treabă bună, un big plus pentru band şi pentru fundalul sonor. În acelaşi timp, alt big plus către o tânără domniţă de prin bar, pentru amabilitatea şi promptitudinea cu care îşi face treaba în ţara asta de barmani/ospătari rataţi.

Ne vedem diseară, n-are cum să nu fie la fel de frumos.

Bucuria S.A.

Ia să vedem, câte au fost?

60 de ore în care se putea muri nu doar de somn, ci şi de inaniţie. Se putea muri de cald sau de sete. Se putea muri de plictiseală sau de prea multă agitaţie. Se murea de ciudă sau de bucurie. De muzică de căcat, de oameni plictisiţi sau de mâncare proastă.

De bucurie mă înăbuşeam când mă întrebai dacă mai pot. Dacă nu te-am văzut printr-un non stop cu şampania mea în mână, pusă frumos la rece. Da, Angeliul ăla cald la pahar de plastic. Singura şampanie de vânzare în Vamă, motiv de bucurie.

Bucuria mă năpustea când era să-mi frâng toate oasele, când mă trezeam să fac prima baie în mare la apus, deşi de bucurie am stat toată ziua la câţiva metri de apă.

De bucurie am murit când am realizat că am băut mult mai puţin vin decât în alte weekenduri în care nu eram la fel de bucuros, ba chiar mult mai trist.

De bucurie m-am tăvalit pe jos când am aflat că în aceste ore n-am făcut poze, n-am avut idee unde-mi sunt adidaşii ăia verzi şi nici hanoracul gri. Dar cel mai mult m-am bucucat când am găsit două asemănatoare şi le-am dus la bar să-şi caute stăpânii. Şi tu te-ai bucurat când le-am găsit pe ale mele.

Mult m-am bucurat şi când mi-am amintit că pălaria mea a rămas undeva, cam pe unde au rămas şi ochelarii de soare. La nişte oameni la fel de bucuroşi ca mine.

M-am topit şi mai rău de bucurie când am oprit la prima terasă, ne-am conectat la un mixer plin de nisip şi-am plecat când vecinii ne-au tăiat curentul, de bucurie, evident.

Încă mă mai bucur când realizez că am un playlist făcut doar cu melodii auzite prin Vamă, melodii de la oameni la fel de bucuroşi că mine.

Apoi m-ai întrebat dacă plecăm. M-am bucurat şi am plecat, dar cortul meu este încă acolo.

Acum sunt sigur că şi tu te bucuri.