N-are parte

Vara e momentul ala in care ma ia starea de cotrobait prin rafturile cu carti adunate de mama pe vremuri in care poseda aceeasi varsta ca mine.

Iata ca mi-am luat si prima teapa cu publicatia din imagine.

Si legat de asta, aseara am cunoscut prin Eforie o fata de vreo 14 ani. Destul de dusa, atat de dusa incat avea o carte de fizica in mana si rupea pagini oferindu-le trecatorilor.

Astia da draci pe carte, marketing si educatie in acelasi timp.

Acasa

Fiecare melodie spune o poveste, asta in cazul in care nu o asculti cand esti operat pe cord. Am dat peste HOME, si asa am zis sa vedem noi care e treaba cu bucatica asta.

Edward Sharpe and the Magentic Zeros – Home (RAC Remix) via dailybeatz.com

Ia:

Adica omul si-a luat campii, evident pe baza si banii unei campanii publicitare, si asa a luat la pas Statele Unite.

Adica a mers cam atat.

Pai nu-i asa ca-ti vine sa tot cauti povesti prin melodii?

P.S. Si ca tot vorbim de povesti, in clipa in care sa dau “post”, privirea-mi parcata pe terasa de la Ipanera, dau peste o figura de la Acasa.

Word=press

Deci interfata asta de WP ma scoate din minti. Adica plm, de ce dracu s-a inventat WP? Sa postezi niste cuvinte prin tastare. Bun, si de ce dracu spatiul in care scriu se face in ce in ce mai mic? De ce tot adaugati campuri si butoane ce nu mai au legatura cu utilitatea fundamentala a WP?

Prin urmare, io nu vad bine ce tastez pentru ca stau pe un sezlong si imi belesc ochii intr-un camp de 7/7cm. Dupa ce postez vad ce balarii am postat si incerc sa corectez pe cat posibil. Sunt om, merit si eu o bere, ca de wp sunt satul.

Asa ca, in cazul in care te uiti la blogul meu prin vreun reader, acum ai inteles ce si cum. Daca te uiti normal si nu te prinzi de nimic, meriti o bere. Alta decat aia din poza. Adica meriti mai multe cat timp ne luam la misto.

Noroc! Am sa iti dau 6 lei si 1 pt garantie la sticla. Deconteaza WP.

P.S. Oare am postat vreodata ceva treaz?

Hai doi o!

Ca tot va postam despre cele intamplate in batatura la plaja H2O, nu pot sa nu realizez dorinta unor oameni de a ramane in mediocritate.

Deci, tu si plaja ta H20, beneficiezi de o imensa promovare pentru cel mai important eveniment la verii. Evenimentul strange in jur de 20 000 de oameni dornici de altceva decat Office, Gaia, manea si hamsie. Totul se termina exact cand o petrecere buna poate incepe. La tzanc nene! Nu iti trebuie postliceala de nightlife sa te prinzi cum ramai fara bautura in bar.

Cum s-a actionat? Doua boxe imprumutate de la Teatrul de Vara Eforie Sud, niste barmani foarte ocupati cu servirea unui client pe minut (si cu clasica problema a lipsei maruntisului), un DJ Ovidiu care a salvat ce a putut si brava la el, si tot brava la o mana de dansatori ce am refuzat sa plecam in alte locuri pentru ca H20 era tot ce aveam nevoie in Mamaia.

Dupa 2 ore de beri Becks am plecat spre casa cu marea dilema: cum poti lasa 20 000 de oameni sa treaca pe langa tine?

Raspunsuri sunt multe, ca doar la asta ne pricepem cel mai bine. Dar nu prea e suficient pentru un om cu doua mastere in economie si prea multe nopti de petreceri pe acesta planeta.

P.S. Voia buna nu se pupa cu zmeul de kite? Ba da, doar daca dansezi costumat dupa ce ai stat asa o zi intreaga la plaja!

Mika culpa

Desi tardiv, e timpul sa imi dau cu blogu’ una peste ceafa, ca deh – precum minoritatea – am avut alte asteptari de la concertul Mika. Dupa definitia mea, prost e ala care nu invata din greseli, si, ia sa va zic ce am invatat eu.

In zilele noastre, un concert nu mai inseamna doar muzica. Concertul incepe in biroul unor oameni care dau nastere unui artist. Apoi continua prin sute de etape pana in clipa in care il vezi tu. Iar produsul Mika este unul bine trecut prin filtre.

M-am simtit printre miile de gura casca unul din ei. Fara dureri. Artistul nu ne-a privit de sus, a interactionat cu plaja, a vorbit in romana si, cel mai important, a lasat o amintire decenta unui eveniment gratuit.

Aveam si niste materiale foto-video, dar postez de pe plaja. Dracu stie pe unde sunt ele, materialele.

Doamne ajuta!

P.S. V-am zis ca m-am jurat ca nu mai merg la niciun concert in Romania. Eh da, faza e ca nu m-am dus, eram si eu in treacat pe plaja.