Deliciul verilor comuniste

“În anii ’60-’70, România avea un litoral de invidiat, care rivaliza cu cele mai importante destinaţii de acest gen din Europa şi chiar din lume, mai ales că Grecia, Spania sau alte locuri notorii în prezent nu existau pe harta vacanţelor la malul mării, ci s-au dezvoltat mai apoi.”

Amintirea Vederilor din trecut si continuare unui articol excelent, le gasiti pe Capital.ro.

RIP Mininova

“Today is an important day in the history of Mininova. From now on, we are limiting Mininova.org to our Content Distribution service. By doing so, we comply with the ruling of the Court of Utrecht of last August.”

Se pare ca ultimile posturi fac ce fac si tot trag spre filme. Moartea previzibila a Mininovei ne va deschide noi alternative, poate cele de care vem nevoie: spectacole live si intoarcerea la valorile cinematografice.

Ma vie sexuelle (1996)

Marţi, 1 decembrie, de la ora 19, la Cinema Elvira Popescu din Bucureşti, va fi proiectată producţia Comment je me suis dispute… (ma vie sexuelle). Aceasta constituie “una dintre cele mai intense experienţe pe care un spectator o poate trăi la cinema“.

“În cele trei ore ale filmului se întâmplă atât de multe lucruri, în aparenţă atât de complicate, în fapt simple ca  bună ziua, încât un rezumat ulterior al filmului e de prisos. Ma vie sexuelle” nu ilustrează viaţă, ci o imortalizează”, e de părere criticul de film Andrei Rus.. 

În timp ce programul de 1 decembrie ne rezervă clasicele defilări, sarmale, plecări la Valea Prahovei şi programe tv fulminante, cateva minute alaturi de capodoperele lui Desplechin fac cat toate cele aminte anterior.

Din alt film

[CINEMATÉCĂ s. f. 1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă. 2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei. (< fr. cinémathèque)]

Dupa ce ne-am amintit sensul cuvantului “cinemateca”, as dori sa va si invit sa o vizitati. Eu nu stiu decat doua in Bucuresti: Cinemateca Eforie si Capitol. La acestea doua, am mai adauga si sala Elvira Popescu de la Institutul Francez din Bucuresti. In tara sunt sigur ca situatia este mult mai dramatica.

Traim in era in care IMAX-ul nu aduce Oscaruri, locuitorii din cartierele de muncitori ex-comunisti se inghesuie in mall-uri dotate cu zeci de sali in care te sufoci, iar pretului unui meniu popcorn depaseste pretul biletului de acces. Productiile cinematrografice incep si ele sa dezamageasca, calcatul in picioare in week-end devine peisaj comun de cinematograf mall-ist.

Sa ne intoarcem din cand in cand la Cinemateca. Toate au un confort ridicat, climatizare functionala si nu te calci in picioare. Filmele sunt sublime, iar absenta popcornului nu iti da batai de cap, cum nu iti da nici absenta comentariilor celor din jur.

Cinemateca este locul in care evolutia intalneste trecutul, totul in parfumul anilor in care omenirea nu se ocupa de crize. Poti trai cateve momente unice si in cafeneaua telecinematecii Eforie (foto).