Mood #8838

Geniile nu se lasă încurcate de lume, ei îşi construiesc labirinturi proprietate personală. Îşi încâlcesc prezentul în viitorul unor amintiri trecute.

Marile probleme ale iubirii au rămas aceleaşi, doar că azi Ofelia merge la club, nu la mănăstire. Pentru toate trăirile este nevoie de oxigen, pentru a întreţine arderea. Pentru toate trăirile există un calmant universal: bătrâneţea.

Căci, într-un final, doar finalul stabileşte culoarea amintirilor.

 

Excursie în infern


Sunt momente în care îmi vine să las omenirea să-şi rezolve singură problemele.
Mereu mă văd acolo, undeva în colţul din stânga sus al unui tablou făcut de la medie înălţime. Analizând distant, dar nu cu nepăsare, fiecare mişcare de cadre.

Am prea multe dovezi prin care lupta poate influenţa un rezultat, prin care implicarea poate schimba alt rezultat sau prin care gândul poate schimba tot. Suntem toţi sătui de dovezi.

De curând ceream cuiva un sfat. Mă ştie atât de bine, încât mi-a spus că am făcut prea multe alegeri reuşite. E timpul să fac şi alegeri greşite. Nu am cerut argumente. Nici nu am luat în seamă răspunsul.

Dar cum ar fi să-l iau?
Alegând să fac o alegere greşită poate fi cea mai bună alegere din viaţa mea.

Paradox


Trăim vremuri în care un block este mai dureros decât un divorț.

Dar parca nici de vremurile alea in care ei au trait fericiti pâna la nuntă, doar ca sa-si faca în ciudă, nu ţi-e dor.

 

Frumoşi ca poalele unui vis

Relaţiile reprezintă singurul război în care duşmanii dorm în acelaşi pat.
Poate tocmai pentru că unii au copilărit pe maidan şi îmbătrânesc pe internet.
Tocmai pentru că Faust avea două suflete, iar Iago mai multe feţe.
Doar pentru că omul e unicat în miliarde de variante, iar singurătatea îi poate fi temniţă. Dar şi templu.

Sau pentru că iubirea arde, deşi uneori fumegă.