Urechea din interior

Mă zvârcoleam azi pe site-ul ăla de socializare, vorba presei.
În limbajul de lemn al presei, există doar “declaraţia politicianului postată pe un site de socializare”. De parcă politicienii români stau pe Twitter, ori pe LinkedIn, sau Xing, Snapchat, Pinterest, Tumblr, Wk sau plm. Stau doar pe Facebook, că acolo e toată pulimea.
Oricum şi dacă ar sta, nu stau ziariştii pe ele. Cum ar fi să îşi anunţe Vasile Blaga demisia pe Pinterest?
Dar nu asta voiam să vă spun.
Voiam să vă spun că a mai trecut un an de când Facebook-ul ascultă tot ce vorbim şi, prin dispozitivul mobil (vorba presei), ne bagă pe gât conţinut în funcţie de anumite cuvinte rostite de noi. Inclusiv dacă vorbeşti de Mihai Bobonete, iar ţie nu ţi-a apărut niciodată în feed, la un moment dat o să-ţi apară. Pentru că aşa vrea inteligenţa artificială.
Eu m-am obişnuit, sunt chiar relaxat şi mă amuz teribil.
Dar ce mă sperie, este faptul că nimeni nu face informaţia asta publică. Adică ea e cât se poate de publică, dar nimeni nu o mediatizează.
Vă daţi seama cât de băgată e lumea reală în cea virtuală? Cât rahat e de mâncat pe internet şi cu ce ardoare o faci, încât nu te-ai prins că internetul ştie totul despre tine şi despre cei din jur?

Mood #8838

Geniile nu se lasă încurcate de lume, ei îşi construiesc labirinturi proprietate personală. Îşi încâlcesc prezentul în viitorul unor amintiri trecute.

Marile probleme ale iubirii au rămas aceleaşi, doar că azi Ofelia merge la club, nu la mănăstire. Pentru toate trăirile este nevoie de oxigen, pentru a întreţine arderea. Pentru toate trăirile există un calmant universal: bătrâneţea.

Căci, într-un final, doar finalul stabileşte culoarea amintirilor.

 

Excursie în infern


Sunt momente în care îmi vine să las omenirea să-şi rezolve singură problemele.
Mereu mă văd acolo, undeva în colţul din stânga sus al unui tablou făcut de la medie înălţime. Analizând distant, dar nu cu nepăsare, fiecare mişcare de cadre.

Am prea multe dovezi prin care lupta poate influenţa un rezultat, prin care implicarea poate schimba alt rezultat sau prin care gândul poate schimba tot. Suntem toţi sătui de dovezi.

De curând ceream cuiva un sfat. Mă ştie atât de bine, încât mi-a spus că am făcut prea multe alegeri reuşite. E timpul să fac şi alegeri greşite. Nu am cerut argumente. Nici nu am luat în seamă răspunsul.

Dar cum ar fi să-l iau?
Alegând să fac o alegere greşită poate fi cea mai bună alegere din viaţa mea.

Paradox


Trăim vremuri în care un block este mai dureros decât un divorț.

Dar parca nici de vremurile alea in care ei au trait fericiti pâna la nuntă, doar ca sa-si faca în ciudă, nu ţi-e dor.